SIBIU

Oraşul Sibiu se află în apropierea Munţilor Făgăraş (cca. 20 km), a Munţilor Cindrel (cca. 12 km) şi a Munţilor Lotrului (cca. 15 km), care mărginesc depresiunea în partea de sud-vest. Oraşul Sibiu se întinde actualmente pe o suprafaţă de 12164 ha. În nord şi est, teritoriul municipiului Sibiu este delimitat de Podişul Târnavelor, care coboară până deasupra Văii Cibinului, prin Dealul Guşteriţei.
Ca repere cartografice localitatea se situează la 45°47' latitudine nordică (în linie cu Lyon) şi 24°05' longitudine estică (aproximativ în linie cu Atena). Altitudinea faţă de nivelul mării variază între 415 m în Oraşul de Jos şi 431 m în Oraşul de Sus.

Climă
Localitatea se află în zona temperat-continentală, cu influenţe termice datorate munţilor din vecinătate, însă ferită de excese. Media anuală a precipitaţiilor este de 662 mm, cu valori minime în luna februarie (26,7 mm) şi maxime în iunie (113 mm). Temperatura medie anuală este de 8,9 grade Celsius.

Caracteristici geografice specifice
Ca o consecinţă a corelaţiilor dintre componentele climatice şi caracteristicile geomorfologice ale spaţiului geografic sibian, în zonele depresionare de la contactul cu muntele se manifestă inversiuni de temperatură, în special în perioadele reci şi calme ale anului. Se ajunge uneori ca temperatura din depresiuni să fie egală cu cea de pe vârfurile montane, iar porţiunea mediană a versantului rămâne mai caldă. În urma măsurătorilor efectuate de Staţia Meteo Sibiu, în ultimii zece ani s-au înregistrat inversiuni de origine termică, dinamică şi frontală; anual se produc în jur de 100 de inversiuni, frecvenţa cea mai mare revenind celor de natura termică (cca. 70,2 zile/an). În momentul producerii fenomenelor climatice menţionate, în zonele montane vremea este frumoasă, în schimb, în arealele depresionare aceasta este închisă şi nefavorabilă deplasărilor. Vara predomină vânturile oceanice umede din vestul Europei, care determină ploile bogate din acest anotimp. Mai rare sunt revărsările de aer polar oceanic, care provoacă o răcorire temporară a timpului, ploi reci, iar în munţi chiar lapoviţă şi ninsoare. Uneori mai bate vara şi Austrul dinspre sud-vest. Un alt vânt predominant bate dinspre nord-est, însă el este înlocuit cu o mişcare a aerului, canalizată pe culoarul Visei dinspre depresiunea Sibiului.
Clima, relieful şi structura solului sibian creează condiţii prielnice pentru o floră şi o faună bogată. Prin poziţia sa, localitatea se află în zona pădurilor de stejar şi gorun care urcă de la porţile oraşului şi până pe dealurile şi versanţii munţilor din apropiere.

Istorie
În vremea romană, zona Sibiului era cunoscută sub denumirea de Cibiniensis / Cibinium, de aici derivând numele râului ce trece prin oraş (Cibin) şi denumirea românească a oraşului. În zona actualului cartier Guşteriţa a existat o aşezare romană numită Cedonia.
Sibiul a fost fondat pe locul unei mai vechi aşezări, probabil slave, imediat după mijlocul secolului al XII-lea de colonişti saşi din teritoriul Rin-Mosela. Prima menţiune a cetăţii este făcută în 1191 sub numele Cibinium într-un document ecleziastic de la Vatican. Prima atestare documentară în forma Hermannstadt datează din anul 1223, dar există şi menţiuni ale numelui Villa Hermanni. În anul 1241 a fost atacat, cucerit şi parţial distrus de hoardele mongole.
În secolul al XIV-lea, Sibiul a devenit un mare centru de comerţ şi timp de secole a fost cea mai importantă cetate germană din Transilvania. Meşteşugarii din oraş erau organizaţi în bresle, fiind cunoscute in 1376 un număr de 19 bresle.
În anul 1366 Sibiul a fost declarat "oraş".
Aici a fost publicat, în anul 1544, Catehismul Luteran, prima carte tipărită în limba română. Din 1692, odată cu creşterea influenţei austriece, Sibiul devine capitala Transilvaniei. Aceasta este o perioadă înfloritoare a oraşului, cea mai importantă construcţie din această perioadă fiind Palatul Brukenthal.
În 1872 se construieşte prima linie de cale ferată, iar în 1897 Sibiul este electrificat. Tot în această perioadă Sibiul este sediul asociaţiei ASTRA şi un oraş important al comunităţii româneşti.
Ca urmare a celui de-al doilea război mondial şi a perioadei comuniste populaţia săsească s-a diminuat considerabil prin deportări în Siberia şi mai târziu prin emigrarea masivă în Germania.

Turism
În anul 2007, Sibiu a fost Capitală Europeană a Culturii, împreună cu Luxembourg. Fiind cel mai important eveniment cultural în istoria oraşului a fost vizitat de un număr mare de turişti români şi străini.
Sibiul şi împrejurimile sale sunt una din cele mai vizitate zone din România. Centrul istoric este unul dintre cele mai bine păstrate locaţii istorice din ţară. Multe din zidurile şi sistemele de fortificaţii sunt menţinute într-o stare foarte bună. Centrul istoric este în proces de a deveni Patrimoniu UNESCO. În Sibiu se găsesc multe muzee importante care cuprind colecţii de artă, pictură, arte decorative, antropologie, istorie, arheologie, istoria tehnologiei şi ştiinţe naturale.
Oraşul se află aproape de Munţii Făgăraşului – o destinaţie importantă pentru drumeţii – şi de staţiunea Păltiniş – o destinaţie pentru sporturile de iarnă. În zonă sunt multe biserici fortificate construite de coloniştii saşi.

inapoi